Hainele transpirate- cum ne afecteaza ce vedem personalitatea? Oare aceasta imagine ne influenteaza ce fel de oameni am devenit? Ce procent din noi mai suntem noi, atunci cand nu putem fi noi insine? Cand transpiram si ne gandim obsesiv la asta, mai avem curajul sa emitem opinii, sa facem glume, sa fim noi cei care initiaza conversatii? Sau ne inchidem intr-o carapace care sa ne fereasca de ceilalti? Acolo putem fi noi, fara sa fim judecati. Dar pentru cat timp? Va trebui sa iesim la un moment dat si sa ne infruntam fricile. De ce ne e frica in primul rand? Nu este un pericol de moarte, dar uneori asa ni se va parea. Faptul ca cineva ar putea face o remarca, o gluma sau poate doar o privire catre locul cu pricina, ar echivala cu un dezastru. Pentru ca transpiratia este asociata cu ceva urat, ceva de nedorit si uneori la pachet cu mirosuri neplacute, vom face tot ce ne sta in putinta sa nu fim vreodata subiectul unei astfel de discutii. Stiti momentele cand un coleg povesteste despre un fost coleg care transpira abundent si ceilalti rad, iar tu te gandesti ce bine ca pe mine nu m-au depistat? Si ca razi impreuna cu ei, ca sa nu dai de banuit. Nu vorbim despre cei certati cu apa si sapunul si care ne deranjeaza pe toti cu mirosurile prin mijloacele de transport, ci de cei cu hiperhidroza/tiroida/anxietate si altele, care nu isi pot rezolva afectiunea. Si se lasa afectati de ea. E o “ea” si ca orice “ea” este complexa.